E ciudat cum poate de cel mai emotionant moment din viata unui om, se leaga atat de multe sperante. Da! La nasterea fiecaruia dintre noi sperantele erau cele care ne inconjurau si ne transpuneau in fel si fel de oameni, caci cei care ne inconjurau atunci isi legau sperantele de noi si viitorul nostru. Cu timpul insa... multe dintre aceste sperante se stingeau incet si se pierdeau pe cale, dar cu siguranta altele le succedau pana cand treptat, am inceput sa avem propriile vise, propriile sperante.
Cu timpul am inceput sa visam la fel si fel de lucruri legate de viitor si de felul in care acesta va arata pentru noi, insa, de multe ori si aceste sperante se stingeau ca focul de tabara in zorii zilei...
Cu fiecare pas pe care il faceam, tot mai multe sperante, dorinte, vise, visuri, se infiripau in mintea nostra si prindeau contur ca intr-o carte de colorat pentru copii. Toate aceste visuri, vise sau sperante erau minunata noastra viziune despre ce anume vom face peste ani si despre felul in care viata noastra va arata peste timp...
Cu fiecare dorinta infiripata in mintea noastra, o alta se stingea sau se transforma in alte dorinte, mai mari sau mai mici...
Odata cu trecerea anilor, dorintele noastre sunt inlocuite treptat de la simplu la imposibil de complicat, de la sincer la incredibil de fals, de la usor de indeplinit la ..... mai bine nu te cunosteam niciodata!!! Si e trist cand dorintele noastre se transforma in scrum, iar singurii vinovati suntem noi, care devenim din ce in ce mai complecsi si mai complecsati, mereu alergand dupa bani, dupa faima si dupa recunoasteri sociale.
Visele noastre frumoase se schimba treptat in niste ambitii puerile, pentru ca daca odata spuneam "vreau casa", acum spun vreau - cea mai tare - casa, daca odata spuneam "vreau bani", acum spun raspicat vreau - cat mai multi - bani, daca odinioara spuneam "vreau masina", cu siguranta acum vreau - cea mai tare - masina, si din pacate nici macar nu mi le doresc pentru mine, sau pentru familia mea, sau macar pentru cineva apropiat mie, ci mi le doresc doar pentru ca vecinul sau nu stiu ce prieten este mai bun decat mine si le are deja iar eu trebuie sa-l intrec...
Ma gandesc de multe ori cu un soi de bucurie interioara cam care este incarcatura emotionala care insoteste diferite evenimente mari din viata noastra. Cate ganduri, cate planuri, cate sperante, vise si visuri, se infiripa in acele momente. Cate juraminte! Cuvinte mari, emotii, planuri si aspiratii.... care, din pacate, uneori se termina mult prea repede si total altfel decat ne-am fi imaginat.
Sperante destramate, vise neimplinite, aspiratii transformate in regrete... si totul pentru ce?
Cu timpul sperantele noastre se transforma in rani care se inchid pe veci si odata cu ele si puterea noastra de a mai visa, de a ne mai dori, de a ne mai proiecta viata asa cum au visat-o altii pentru noi, asa cum am visat-o noi pentru noi, asa cum a fost visata ea pentru noi, inca de la inceputuri.
Cu timpul ajungi sa constati ca viata unui om este o permanenta pendulare intre dorinte, aspiratii si vise pe de o parte si indiferenta, ambitii si egoism pe de alta parte.
In timp, fiecare lucru primeste o explicatie, fiecare actiune se incarca de sens, fiecare decizie primeste valoare, fiecare lucru capata importanta, pentru ca viata unui om nu se poate masura niciodata in numarul de guri de aer respirate ci mai degraba in numarul de momente care i-au "taiat respiratia"...
Cu timpul am inceput sa visam la fel si fel de lucruri legate de viitor si de felul in care acesta va arata pentru noi, insa, de multe ori si aceste sperante se stingeau ca focul de tabara in zorii zilei...
Cu fiecare pas pe care il faceam, tot mai multe sperante, dorinte, vise, visuri, se infiripau in mintea nostra si prindeau contur ca intr-o carte de colorat pentru copii. Toate aceste visuri, vise sau sperante erau minunata noastra viziune despre ce anume vom face peste ani si despre felul in care viata noastra va arata peste timp...
Cu fiecare dorinta infiripata in mintea noastra, o alta se stingea sau se transforma in alte dorinte, mai mari sau mai mici...
Odata cu trecerea anilor, dorintele noastre sunt inlocuite treptat de la simplu la imposibil de complicat, de la sincer la incredibil de fals, de la usor de indeplinit la ..... mai bine nu te cunosteam niciodata!!! Si e trist cand dorintele noastre se transforma in scrum, iar singurii vinovati suntem noi, care devenim din ce in ce mai complecsi si mai complecsati, mereu alergand dupa bani, dupa faima si dupa recunoasteri sociale.
Visele noastre frumoase se schimba treptat in niste ambitii puerile, pentru ca daca odata spuneam "vreau casa", acum spun vreau - cea mai tare - casa, daca odata spuneam "vreau bani", acum spun raspicat vreau - cat mai multi - bani, daca odinioara spuneam "vreau masina", cu siguranta acum vreau - cea mai tare - masina, si din pacate nici macar nu mi le doresc pentru mine, sau pentru familia mea, sau macar pentru cineva apropiat mie, ci mi le doresc doar pentru ca vecinul sau nu stiu ce prieten este mai bun decat mine si le are deja iar eu trebuie sa-l intrec...
Ma gandesc de multe ori cu un soi de bucurie interioara cam care este incarcatura emotionala care insoteste diferite evenimente mari din viata noastra. Cate ganduri, cate planuri, cate sperante, vise si visuri, se infiripa in acele momente. Cate juraminte! Cuvinte mari, emotii, planuri si aspiratii.... care, din pacate, uneori se termina mult prea repede si total altfel decat ne-am fi imaginat.
Sperante destramate, vise neimplinite, aspiratii transformate in regrete... si totul pentru ce?
Cu timpul sperantele noastre se transforma in rani care se inchid pe veci si odata cu ele si puterea noastra de a mai visa, de a ne mai dori, de a ne mai proiecta viata asa cum au visat-o altii pentru noi, asa cum am visat-o noi pentru noi, asa cum a fost visata ea pentru noi, inca de la inceputuri.
Cu timpul ajungi sa constati ca viata unui om este o permanenta pendulare intre dorinte, aspiratii si vise pe de o parte si indiferenta, ambitii si egoism pe de alta parte.
In timp, fiecare lucru primeste o explicatie, fiecare actiune se incarca de sens, fiecare decizie primeste valoare, fiecare lucru capata importanta, pentru ca viata unui om nu se poate masura niciodata in numarul de guri de aer respirate ci mai degraba in numarul de momente care i-au "taiat respiratia"...
Cu prietenie, un om caruia viata i-a fost mereu favorabila
(MULTUMESC!!!)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu