Privim, dar ce vedem de fapt?

motive pentru care sa vrei, sa speri, sa-ti doresti..... (intra pe acest link - un videoclip de exceptie

   Vad de multe ori in jurul meu, nesiguranta! Vad in jurul meu teama, tristete si mult scepticism...
Vad relatii care se termina din motive stupide, vad deziluzii, vad neimpliniri si multe vise destramate. Si le vad pentru ca imi place sa vad oamenii, imi place sa-i ascult si sa-i VAD asa cum sunt ei... oameni.
   Nu erau cumva relatiile, acel ceva bazat pe sentimente care implineau oamenii, facandu-i sa functioneze la capacitate maxima, sa zambeasca, sa rada, sa se bucure si mai ales, sa traiasca?
Din pacate, realitatea trista este ca relationarea umana a avut mult de suferit si mai sufera inca multe schimbari. Accentul in cadrul acestui proces nu mai cade pe sinceritate, pe devotament, pe ambitie bine intentionata si directionata, nu mai cade pe seriozitate si implicare totala, dar mai degraba pe superficialitate, pe indiferenta, pe egoism si mai ales pe "vrajeala".
Doi oameni, acum nu isi mai unesc destinele pentru vesnicie, deoarece e mai simplu doar sa se "combine", astfel eliminand responsabilitatea, maturitatea si mai ales devotamentul. Si in definitiv ce este mai simplu? Sa vada cum pot depasi anumite momente mai dificile impreuna sau sa-si caute fiecare alta "combinatie"?
   Pe mine, mama si tata m-au invatat sa lupt mereu pentru lucrurile in care cred, iar viata mi-a dovedit din plin ca daca vreau sa am un anumit lucru va trebui sa-l platesc cu varf si indesat... si asta nu o singura data si de aceea imi vine de multe ori sa strig cat pot de tare:
CE SE INTAMPLA CU NOI, OAMENI BUNI?
INCOTRO MERGEM SI DE CE NE GRABIM ASA DE TARE?
Pentru generatiile ce vin dupa noi, ce lasam in urma?
Ce modele comportamentale transmitem mai departe?

   Desi stiu multi care ma vor contrazice (cel putin in gand) imi permit sa revin la parerea ca nimic nu trebuie facut in pripa si ca orice am intreprinde trebuie sa ne implicam suta la suta! Treaba asta e atata de serioasa incat poti sa o compari cu momentul cand o femeie ramane insarcinata ...  daca ne gandim bine, nu putem lasa o femeie insarcinata doar 50 sau 90 la suta ci 100% :)

In loc de final....
    "Nu exista balanta pentru cantarirea sentimentelor. Se spune ca in dragoste, intotdeauna, dai mai mult decat primesti sau, poate, e invers? Sa iubesti si sa-i daruiesti persoanei iubite ce-si doreste, nu doar posibilitatea de a-si satisface placerile mondene ci sa-i jertfesti chiar onoarea ta este, oare, o dovada suprema de dragoste, sau de nesfarsita incredere, sau de copilareasca naivitate, sau, pur si simplu, de nesabuinta? (Honore de Balzac)"