Reteta de paine cu ardei capia si branza cheddar preparata in vas de tip “cuptor olandez” (dutch oven)

Inca de la inceput este foarte important sa mentionez doua lucruri foarte importante:

1. reteta este luata si adaptata de aici: https://tasty.co/recipe/dutch-oven-jalapeno-cheddar-bread (multumesc Alexa pentru idee ;)  ) 
2. daca nu aveti vas de tip "cuptor olandez" (dutch oven) cu capac, NU puteti face aceasta paine ... sau cel putin rezultatele nu vor fi la fel.

Ingrediente:

750g de faina alba
450g de branza cheddar
500ml de apa calda
2 ardei capia (de marime medie)
15g de sare de mare
11g de drojdie uscata
ulei de masline (pentru uns painea)

Pentru cei care pot manca ardei iute, se poate adauga unul, taiat marunt alaturi de ardeii capia.

Mod de preparare:

   Pentru inceput se vor folosi doua vase. In primul dintre vase vom adauga apa calda si drojdia, pe care le amestecam bine, iar in vasul al doilea amestecand faina, sarea, ardeii si 300 de grame de branza cheddar (restul de branza il vom folosi la final). 

Amestecul de faina, sare, ardei si branza se toarna in primul vas, peste apa cu drojdie si se amesteca bine cu o spatula. 

Dupa ce am amestecat totul bine, acoperim aluatul cu un prosop si il lasam la dospit pentru 60 de minute. Dupa aceasta mai amestecam odata aluatul cu o spatula, dinspre exterior catre centru si il acoperim din nou cu prosopul pentru a-l mai lasa 30 de minute sa creasca. 

   Intre timp bagam vasul "cuptor olandez" (dutch oven) cu tot cu capac in cuptor si il incalzim la 230 de grade pentru 30 de minute, exact cat lasam painea sa mai creasca in ultima etapa. Acest pas este foarte important pentru a nu strica vasul in care facem painea prin socuri termice.

   Cand s-au scurs cele 30 de minute, pregatim o hartie de copt pe care punem aluatul dupa ce i-am dat forma si il ungem cu ulei de masline. Eu am adaugat in uleiul de masline boia de ardei dulce afumata si putin piper. Dupa ce am uns cu ulei, adaugam restul de branza cheddar peste aluat si crestam usor painea cu un cutit bine ascutit. Intre timp scoatem vasul de gatit fierbinte, din cuptor si adaugam in el aluatul cu tot cu hartiea de gatit, Punem capacul si dam painea la cuptor.

   Lasam vasul in cuptor cu tot cu capac pentru 30 de minute la 230 de grade pe ventilatie (asta e la cuptorul meu electric). 

   Dupa ce atrecut acest timp indepartam capacul si lasam painea sa se coaca inca 20 de minute... si gata!!!! :)

   Unii recomanda sa lasam painea sa se raceasca cel putin o ora inainte sa o feliem, dar eu nu am avut niciodata o astfel de rabdare morbida :))

Paine de casa - simplu si usor de facut

   Fiind ascultator fidel de Radio Romania Actualitati, intr-o zi la emisiunea Prietenii de la 10 a fost invitat Mircea Radu care, printre altele povestea ca ii place foarte mult sa faca paine in casa pentru ca nu e nici greu de facut si e si foarte gustoasa si sanatoasa. Si pentru ca si eu am crescut cu paine facuta in casa, m-a cuprins asa un dor si o curiozitate sa incerc aceasta reteta. Partea interesanta e ca mi-a iesit bine inca de la prima incercare dar mi-am dorit sa perfectionez cumva reteta aceasta in asa fel incat coaja painii sa nu se faca foarte tare dupa ce se raceste si asa am descoperit si cateva sfaturi utile de pe site-ul celor de la Savori Urbane.    Astfel reteta lui Mircea Radu si ponturile celor de la Savori Urbane au dus la urmatoarea reteta de paine de casa:

Ingrediente:

•  750g de faina (este foarte important ca faina sa NU fie de tip 000 ci de tip 650 sau cat mai aproape de aceasta valoare – eu, de exemplu folosesc 550 ca asa am gasit); 

•  450ml apa (nu conteaza daca e rece sau calda pentru ca vom folosi drojdie uscata); 

• maxim 10g de drojdie uscata; 

• 2 lingurite rase de sare de bucatarie (maxim 15grame); 

• o lingura de ulei de masline. 

https://savoriurbane.com/paine-de-casa-reteta-simpla-pas-cu-pas/

Preparare:

Toate aceste ingrediente se amesteca cu mana sau cu ajutorul robotului de bucatarie aproximativ 10 minute, apoi intr-o tava inalta intindem aluatul si il impaturim de cateva ori exact ca in imagine. Dupa aceasta, tava cu aluatul este pusa intr-o punga ce se leaga la gura, pentru a dospi. Lasam aluatul la dospit o ora la temperatura camerei.
   Dupa trecerea acestei ore, scoatem aluatul si il mai intindem de cateva ori cum am facut si mai inainte. Dupa ce il intindem si il mai impaturim de cateva ori, il punem inapoi in tava si apoi in punga si il mai lasam la dospit inca 30 de minute. 

Coacerea:

   Cel mai important aspect din tot procesul de facere a painii este coacerea si tocmai de aceea dupa ce am lasat aluatul la dospit pregatim cuptorul pe care il preincalzim la 250 de grade celsius (cuptorul meu are ardere si sus si jos si ventilatie si de aceea va recomand sa polositi in prima faza arderea de sus si jos FARA ventilatie). Tot acum, pe raftul cel mai de sus al cuptorului, intr-o tava inalta punem 1 litru si jumatate de apa pentru a se forma aburi in cuptor. Dupa ce am scos aluatul de la dospit (aluat ce ar trebui in acest moment sa fie crescut bine, moale si pufos) il vom aseza pe hartie de copt, intr-o tava si daca cuptorul a ajuns la 250 de grade, vom pune aluatul inautru pentru 20 de minute.

   Dupa cele 20 de minute la 250 de grade fara ventilatie, vom cobora temperatura la 200 de grade celsius pentru inca 30 de minute si vom porni si ventilatorul cuptorului, asigurandu-ne ca inca mai avem apa in tava de sus pentru aburi.

   Rezultatul final ar trebui sa arate cam asa:

Cartofi la ghiveci - ce poate fi mai simplu???

   Internetul e plin cu de toate si daca stii sa cauti si sa-l folosesti, poti obtine o gramada de lucruri interesante. Bunaoara, navigand pe internet pe la inceputul anului am dat peste filmul acesta si am zis ca-i musai sa-l pun in practica. In mintea mea deja aveam ceva planuri legata de terasa si de mica mea gradina de pe terasa si fara sa-mi dau seama am adaugat pe lista si cartofii la ghiveci pe langa rosii, castraveti, ardei, vinete, salata si capsuni. 

Poate  va ganditi acum ca trebuie sa am o terasa mare pentru atatea plante, dar nu e deloc asa. Folosesc mai putin de 1/3 din spatiul total al terasei pentru gradinarit. Dar despre restul plantelor de pe terasa am sa va povestesc intr-o postare viitoare. Acum sa revenim la cartofi :)

   Desigur, am inceput sa rascolesc si sa caut prin toate cotloanele internetului pentru a vedea cat de adevarata poate fi povestea asta cu cartofii la ghiveci si am incercat sa-mi dau seama si cat de utila si "rentabila" poate fi o astfel de cultura. Dupa indelungi cautari, fiind deja doxa de informatii :)) am decis ca trebuie sa o incerc si pe asta.

 Ce-i drept, eu am ales varianta mai simpla si relativ mai ieftina decat ce vazusem in filmulet ca am de facut. Asa se face ca am cumparat ghivecele deja facute special in acest scop si asta m-a scutit mai ales de ceva munca in plus. 

   In principiu, toata treaba asta cu cartofii la ghiveci se reduce la a avea rezultate cat mai bune si la a folosi un spatiu cat mai mic cu o eficienta cat mai mare. De aceea, in functie de dimensiunea ghivecelor, dar mai ales de soiul ales, se pot planta intre 2 si 4 cartofi intr-un ghiveci, iar daca la momentul potrivit, recoltam cu grija cartofii si pastram cat mai intacte acele mici radacini albe si subtiri, vom avea rezultate grozave.

   Desi sunt la prima incercare, nu a fost greu sa inteleg ca sunt cativa factori care vor influenta in mod decisiv rezultatele finale. 

 Asadar, primul lucru pe care l-am luat in calcul a fost utilizarea unui pamant bun, cu compost, din care cartofii sa-si ia toate elementele necesare pentru a creste si a se dezvolta. Imi pare rau ca nu locuiesc la casa si ca nu am cum sa-mi fabric eu singur compostul, mai ales cand vad cate din resturile pe care le aruncam, ar putea fi folosite cu succes in acest scop.

   Un alt aspect de care trebuie sa tinem cont este alegerea numarului de cartofi care vor fi plantati in fiecare ghiveci. Desigur ca la acest capitol eu nu am avut dificultati deoarece ghivecele aveau toate instructiunile inscrise pe ele, inclusiv informatii legate de cati cartofi trebuie plantati in fiecare ghiveci, dar orientativ, daca avem un ghiveci la aceleasi dimensiuni cu ale unei galeti de 10 litri si daca folosim un soi de cartofi de dimensiuni mai mici, putem planta 2 - 3 cartofi pe ghiveci. 

   De departe cea mai dificila alegerea a fost cea a soiului de cartofi deoarece optiunile sunt atat de multe si fiecare are caracteristicile lui incepand de la dimensiune, culoare, gust, rezistenta la paraziti, la intemperii sau la seceta si/sau inundatii :)
Fara pretentii de expert nu as recomanda utilizarea unui soi de cartofi de dimensiuni mari, dar mai degraba utilizarea unor soiuri timpurii cu dimensiuni medii si care sa reziste si la intemperii. Eu am folosit un hibrid numit Borwina si urmeaza sa vad exact ce rezultate voi obtine. Pana acum se prezinta destul de bine. Din ce am mai citit, multi recomada si cartofii de tip asparagus, dar pentru ca sunt asa de multe optiuni, alegerea tine de scopul fiecaruia  in partre.

   Desigur, un alt aspect de luat in calcul este si apa cu care vom uda cartofii deoarece aceasta va asigura un aport de nutrienti absolut necesar unor cartofi cat mai naturali. Asa cum scriam intr-o postare anterioara, eu folosesc in principal apa de ploaie pe care o stochez intr-un rezervor special conceput in acest scop. Citeste AICI cum sa-ti faci un rezervor pentru stocat apa de ploaie!!!

Sa trecem la treaba!

   Daca tot ne-am informat, avem ghivecele care trebuie neaparat sa fie pereche asa cum sunt prezentate in imaginea alaturata (ghiveciul decupat va fi introdus in interiorul ghiveciului nedecupat), avem pamantul, avem cartofii si vremea ne ajuta, e timpul sa trecem la treaba si sa plantam primii nostri cartofi la ghiveci.


  Pentru inceput, se umple cu pamant maxim 1/3 din ghiveci si apoi se aseaza cartofii la o distanta cat de cat egala intre ei. Dupa ce am pus cartofii, se mai adauga pamant cat sa-i acopere si se uda bine. Atentie! Pentru inceput se umple DOAR (maxim) 1/3 din ghiveci, rstul completandu-se putin cate putin in etapele viitoare!
  In momentul in care planta "a scos capul la suprafata" se mai adauga un strat de pamant si se uda bine din nou. Operatiunea se repeta pana cand ghiveciul se umple complet cu pamant. E de la sine inteles ca in toata aceasta perioada ghiveciul cu cartofi trebuie sa fie la interior sau cel putin intr-un loc unde bate soarele si este caldura si ca desigur trebuie udat periodic la fel ca oricare alta planta, avand grija sa mentinem un echilibru al umiditatii.
  Daca totul a dercurs cum trebuie, dupa 2 luni, ar trebui deja sa fie formati primii cartofi de dimensiunea unghiei de la degetul mic :))) Deci, va mai trebui un pic de rabdare :))

De ce ar trebui sa plantam cartofi la ghiveci?

Desigur ca nu am un raspuns fenomenal, dar ma gandesc ca pe langa pasiune si pe langa posibilele rezultate, ar putea fi o activitate foarte interesanta de facut impreuna cu familia, in special cu copiii, mai ales daca le incredintam acestora responsabilitatea de a uda si de a avea grija de cartofi. Rezultatele finale ii vor face mai responsabili si de ce nu, mai mandri de realizarile lor si mai increzatori in fortele proprii.

Primele rezultate, dupa 2 luni de la plantare

Intrebari de la prieteni

   Desi nu s-au vorbit intre ei, prima intrebare a tuturor celor pe care i-am plictisit cu povestile mele despre gradina de pe terasa si in special despre cartofii cultivati la ghiveci, a fost daca acestia fac gandaci de colorado....  

• Raspuns: evident ca nu! :)))) 

   O alta intrebare a fost daca nu e spatiul prea mic intr-un ghiveci si daca viitorii cartofi nu se vor aplatiza pe o parte, luand forma peretilor ghiveciului.

• Raspunsul meu ar fi ca de asta nu as recomanda plantarea unor soiuri de cartofi de dimensiuni mari si ca asa cum scriam mai sus, in functie soi si dimensiunea ghiveciului vom alege daca plantam 2, 3 sau chiar 4 cartofi in acelasi vas, cat despre forma cartofului... nu cred ca are prea mare importanta.

  De departe, cea mai importanta intrebare este daca se merita sa cultivi cartofi la ghiveci.

• In contextul in care este tot mai greu sa gasesti fructe si legume sanatoase si care sa nu fi fost tratate cu te miri ce substante chimice, orice planta cultivata cat mai natural posibil, merita tot efortul, indiferent cat de mare este acesta. Evident ca un astfel de hobby iti va cere timp si ca un kilogram de cartofi din supermarket s-ar putea sa para mai ieftin.... dar satisfactia lucrului facut de tine nu poate fi cuantificata.

Rezervor pentru apa de ploaie din materiale reutilizate

Treaba asta cu rezervorul de apa de ploaie

Legume si fructe din balconul meu - 2014

se leaga de atat de multe ca nici macar nu stiu de unde sa incep :)
  Sa zicem pentru inceput ca imi place foarte mult ideea de a avea propriile legume cultivate cat mai eficient dar si cat mai natural cu putinta si de aceea prima data am plantat rosii, castraveti, capsuni si ardei iuti in mai multe ghivece pe care le-am amplasat in balcon (locuiam atunci intr-un apartament la etajul unu). Intre timp am reusit sa ne mutam la parter, intr-un apartament care are si terasa... si de aici a inceput distractia :))
   Daca la inceput trebuia sa ma limitez cu plantele doar la o parte din balcon, in asa fel incat sa nu-l fac inpracticabil, acum, cu o terasa de 36 de metri patrati posibilitatile tocmai deveneau infinit mai multe, singura problema fiind alegerea celei mai bune variante si desigur incadrarea in buget.
  Intre timp, am inteles ca mai aveam o mica problema pentru ca nu am luat in calcul faptul ca mai multe plante au nevoie, pe langa spatiu, ghivece si pamant ... si de ceva mai multa apa. Si pentru ca imi doream ca legumele si frucetele mele sa fie cat mai sanatoase si cat mai naturale, trebuia desigur sa profit si de faptul ca in Danemarca ploua destul de mult si de des si asa am ajuns la concluzia ca cea mai buna solutie este sa imi construiesc un rezervor in care sa stochez apa de ploaie de care am nevoie pentru mica mea gradina de pe terasa.

Terasa noastra la inceput :)

   Am luat in calcul mai multe variante inclusiv construirea unui mic acoperis pe terasa dar trebuia sa tin cont ca in Danemarca pe langa ploaie mai bate si vantul destul de tare si ca, practic nu aveam nevoie de aceasta structura pe toata perioada anului, asa ca pana la urma am ales sa cumpar un cort pavilion de 4x3 metri, pe care sa montez jgheaburi si burlane, astfel incat sa adun apa de ploaie.
   Odata cu amplasarea cortului a aparut si ideea de a-l face si util, astfel am construit din paleti un coltar si o masa, despre care am sa va povestesc in ceva articole viitoare.

 

 Ca in toate celelalte proiecte ale mele, am incercat mereu sa imbin utilul cu placutul si mai ales sa refolosesc cat mai multe materiale posibil atat din dorinta de a proteja mediul inconjurator cat si din dorinta de a nu arunca banii pe geam cand exista multe resurse ce pot fi reutilizate doar cu un minim de efort si un gram de imaginatie. Desigur, nu am pretentia ca am realizat vreo opera de arta sau ca am descoperit cine stie ce solutie inginereasca, insa sunt foarte mandru de rezervorul de apa conceput de mine si realizat in totalitate din materiale reutilizate, care, pe zi ce trece se dovedeste tot mai util.

Pentru realizarea rezervorului de apa, am folosit urmatoarele materiale:
- scanduri si alte bucati de lemn provenite de la mai multe paturi pe care le-am desfacut de-a lungul timpului;
- folie de nailon;
- holsuruburi - eu am folosit mai mult negrese pentru rigips ca de astea am avut :)
- jgheaburi si burlane pentru colectat apa;
- capsator si capse pentru mobila (cu care am capsat folia de nailon de interiorul rezervorului).

Rezervorul aproape finalizat si gata de amplasare :)

Rezervorul de apa finalizat si amplasat la locul lui :)

  Ce a iesit pana la urma... va las pe voi sa vedeti!

  Din calcule, rezervorul a costat echivalentul a 3 - 4 pachete de tigari :) si poate stoca pana la 650 de litri de apa de ploaie (suficient cat sa-mi ude legumele pentru aproximativ 20 de zile).
 Intre timp, am cumparat de pe un site chinezesc si o pompa submersibila pentru apa cu tot cu panou solar, tocmai pentru a recircula cat mai mult posibil apa in interiorul revervorului si pentru a nu consuma deloc curent electric de la surse conventionale, astfel evitand sa am o apa "statuta" si eventual urat mirositoare...

Ceasul meu de perete, sau despre umplerea timpului liber cu pasiune :)

Profitand de faptul ca am ceva timp liber la dispozitie si de faptul ca am ramas in urma cu punerea in practica a catorva idei mai vechi, mi-am luat inima in dinti si am inceput sa "sap" prin casa dupa doua cutii muzicale pe care le incepusem cu ceva timp in urma si evident inca nu le-am finalizat.
   Asadar, m-am inarmat cu rabdare, am inceput sa insir toate sculele si resursele prin spatiul meu de lucru din balcon si... intr-un moment de "inspiratie" am decis ca daca au asteptat pana acum... mai pot sa astepte finalizarea si de acum incolo deoarece tocmai incoltise in capsorul meu ideea ca ar trebui sa imi fac un ceas de perete asa cum imi place mie (nu ca nu as avea deja suficient de multe ceasuri, dar asa e cu pasiunea: boala grea!).
   Desigur, departe de mine vreo pretentie ca lucrurile pe care le realizez ar fi vreo opera de arta sau vreo solutie inginereasca de top, dar mai degraba o reteta care presupune mult entuziasm, multa placere, putina rabdare, cateva materiale noi si/sau reciclate si cateva abilitati practice mostenite. Toate astea la un loc, dau uneori rezultate interesante: sambata au rezultat in acest ceas de perete :)

Ceas de perete - varianta finala

  Am folosit pentru acest proiect urmatoarele materiale:
- o bucata de placaj (dimensiunea o decideti voi) - eu am refolosit placajul de la o cutie in care se livreaza vin;
- un mecanism de ceas (eu am cumparat mai multe de pe un site chinezesc cu ceva vreme in urma);
- roti dintate (pot fi cumparate de pe internet si la fel de bine pot fi refolosite de la tot felul de mecanisme) - felul in care le pozitionati precum si numarul acestora tine doar de imaginatie;
- 4 coltare din metal (eu le-am cumparat cu ceva vreme in urma pentru cutiile muzicale de care va vorbeam mai sus, de pe un site chinezesc);
- optional se poate folosi lac, baiț, sau chiar vopsea pentru cei care sunt mai talentati la desen/pictura - eu nu am astfel de inclinatii asa ca am incercat sa pastrez ideea cat mai simpla;
- lipici pentru lemn si super glue pt lipirea rotilor dintate;
Pe langa toate aceste materiale, mai aveti nevoie si de cateva unele care sa va ajute sa realizati ceasul de perete.

   Pentru inceput, fixam mijlocul placajului unde va fi prins mecanismul ceasului, asa cum se vede si in imagine:

Fixarea mecanismului

Urmatorul pas a fost sa fixez coltarele de metal si sa vopsesc in negru canturile si partea din spate a ceasului de perete (pentru aceasta operatiune am folosit ulei pentru lemn).

Fixarea coltarilor si vopsirea muchiilor

Dupa ce am fixat coltarii si dupa ce s-a uscat uleiul aplicat pe muchii si pe spate, am fixat mecanismul ceasului si am inceput sa lipesc rotile dintate ... asa cum m-am priceput mai bine :)
 Ce a iesit, puteti vedea in pozele de mai jos :)

Am adaugat orarul si minutarul... nu de altele, dar scopul era sa fie ceas de perete :))

Dupa ce am fixat toate rotile dintate mi-am dat seama ca am uitat un amanunt destul de important: sistemul de prindere pe perete. Asa ca am improvizat ceva repede, l-am lipit cu lipici pentru lemn si astfel ceasul meu de perete a fost gata in cateva ore.

 

   La final, in cateva fotografii, cam asa arata tot ce am facut!
Dupa cum spuneam si la inceput, nu detin adevaruri absolute si nici macar nu cred ca sunt priceput in ceea ce fac, dar ce stiu sigur este ca am curajul si pasiunea de a incerca sa pun in aplicare o parte din ideile mele "creative"!

   Dupa cateva calcule, costurile materialelor necesare au fost aproximativ cat ale unui pachet de tigari fara prea multe pretentii :)